Castelul Știrbei
Castelul Știrbei este inclus în lista monumentelor istorice de arhitectură de interes national prin ordiul ministrului culturii nr. 2314/2004.
Castelul familiei Știrbei a fost construit la sfârșitul secolului al XIX lea de către Gheorghe Știrbei și Elisabeta Beleanu. Castelul este amplasat pe dealul Măguricea, pe un platou aflat la altitudinea de 600 m. Prințul Gheorghe Știrbei, parlamentar în acea perioadă a amplasat acest frumos castel într-o zonă pitorească, integrându-se perfect în ambientul locului.
Castelul a fost construit de meșteri italieni, după planul arhiducelui Nicolae Ghica Dudești.În anul 1906 Castelul Știrbei a fost dat în folosință după trei ani de muncă și afost conceput ca reședință de vară pentru familia princiară. Este o construcșie masivă din cărămidă pe patru nivele cu o arie în formă de L și alte două corpuri parter anexate. Castelul are o suprafață de 1031mp.
Vreme de 40 de ani, până la naţionalizare, viaţa sătenilor din Dărmăneşti a avut doar două puncte de reper, respectiv sosirea la castel, în luna mai, a familiei princiare şi a invitaţilor lor şi plecarea
acestora în septembrie, odată cu primele semne de toamnă. În 1916, prinţul Gheorghe Ştirbei a fost răpus de tifos, iar localnicii au rânduind totul în jurul Elisabetei, ei aunumit palatul ca fiind palat al prinţesei Ştirbei şi drumul prinţesei. Viaţa palatului a mers înainte fiind înveselită de cele două fiice
ale prinţesei Ştirbei, Marina şi Sanda.
Barajul și lacul Poiana Valea Uzului
Barajul Poiana Valea Uzului este primul baraj din România construit cu contraforți și al doilea baraj de acest tip din Europa. A fost construit în perioada 1965-1973 și are o înălțime de 80 m și o lungime de 500 m. La bază are o lățime de 74,1 m, iar la coronament de 6 m. Fundația barajului este adâncă de 40 m și 40 m pe ambele laturi ale barajului. Este un baraj tip de greutate cu contraforți ciupercă. În corpul barajului este încastrată priza de apă potabiă, priza de apă industrială, și microcentrala cu o putere de 5MW. Lacul de acumulare are o adâncime de 64,7 m, un volum de 98 milioane metri cubi de apă, o lungime de 3,75 km și o suprafață de 334 ha. Lacul alimentează cu apă potabilă orașele Dărmănești, Târgu Ocna, Onești, partial Bacău și produce energie electrică. Pe lângă peisajele deosebite din zona lacului siuate între Munții Nemirei și Ciucului, barajul este un loc preferat de pescarii sportivi din Dărmănești și din împrejurimi.
Moara de apă Hazaparu
prin ordinul ministrului culturii nr. 2314/2004 a fost inclusă în lista de patrimoniu național ca monument de arhitectură de interes local. Moara de cereale a lui nea Vasile Hazaparu a fost construită în secolul XX.
În lista monumentelor de arhitectură de interes local au
fost incluse și complexul de instalații hidraulice, dârsta hidraulică, piua hidraulică și vâltoarea, toate
aflându-se în cartierul Boiștea și fiind construite în secolele XIX-XX.
T